De ce acest blog?

Am inceput sa lucrez la acest blog in ideea ca voi putea sa ii inspir pe oameni, ca ii voi face sa se simta mai atrasi de viata de la tara si de Dumnezeu, pentru ca am gasit in acest coltisor de Baragan o parte din farmecul vietii pe care l-am descoperit prima data in "Morometii" lui Marin preda.

Acest blog e dedicat tuturor celor care m-au primit cu bratele deschise cand am devenit preot al acestei parohii, tuturor celor care m-au ajutat de fiecare data cand am avut nevoie, dar si tuturor celorlalti de la care am avut cate ceva de invatat, preoti si mireni. Numele lor? Nimic mai simplu si mai pur romanesc: tanti Ica (Apostol Ana), Viorel (Nica Dumitru), nea Sandu (Manole Alexandru), tanti Lenuta (Vartolomeiu Elena), dom' primar (Nitulica Ion, primarul comunei Dor Marunt), Baldo (Pr. Baldovin Bogdan Constantin), Andrei (Pr. Neagu Andrei), Ion (Pr. Zamfira Ion), Cosmin (Pr. Minea Cosmin), Sefu' (Pr. Iamandi Bogdan), Alin (Pr. Olteanu Alin, actualmente preot in Italia - ce dor imi e de el!) si multi altii!

In plus, imi doresc ca acest blog sa va fie un alt fel de ... "Morometii"! Voi incerca, in masura in care ma voi arata capabil, sa va aduc inainte istoria satului si a bisericii, istorisiri si intamplari din viata acestui sat, si, sper eu, sa va fac partasi la evolutia sa asa cum o visez eu!

Al dumneavoastra rugator catre Domnul,

Pr. Smaranda-Catanoaia Cosmin-Ionut

marți, 25 octombrie 2011

Urare

           La mulţi ani, Maiestate! La mulţi ani, Armată Română!

           Astăzi, 25 octombrie 2011, Majestatea Sa Regală Mihai I al României împlineşte venerabila vârstă de 90 de ani.
           Acum 67 de ani, în ziua de 25 octombrie 1944, singura localitate românească aflată încă sub ocupaţia trupelor Germaniei naziste era oraşul Carei situat în colţul de Nord-Vest al ţării. Deşi situaţia tactică şi stadiul de pregătire în care se aflau trupele române nu ar fi permis, în mod normal, declanşarea unui atac decisiv, final, împotriva trupelor germane, comandanţii militari români dimpreună cu ostaşii aflaţi sub conducerea lor au hotărât ca în seara acelei zile să elibereze şi ultima bucată de pământ românesc de sub ocupaţia străină. Prin eroismul lor au reuşit această minunată faptă de arme pe care au prefăcut-o în poate cel mai frumos cadou pe care îl poate primi şeful unui stat angajat într-un dureros război de eliberare şi reîntregire a neamului şi al pământului strămoşesc. Ulterior această zi a fost declarată ca fiind şi ziua Armatei Române.
          În această zi gândurile noastre, ale TUTUROR ROMÂNILOR, trebuie să se îndrepte cu dragoste către Majestatea Sa Mihai I al României, un simbol peste ani şi un exemplu extraordinar de înţelepciune, de modestie, de iubire de ţară şi de neam, către familia regală a României şi, nu în ultimul rând, către militarii români din toate armele, logistică, transmisiuni, blindate, aviaţie, geniu, medicina militară, contrainformaţii şi altele, către militarii români aflaţi pe teatrele de operaţiuni din Afganistan şi Irak, către militarii români aflaţi in misiune pe lângă diversele organisme internaţionale, către toţi eroii români căzuţi pe toate câmpurile de luptă pentru apărarea patriei, reîntregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră şi pentru slava Sfintei noastre Biserici strămoşeşti!



La mulţi ani, Maiestate! La mulţi ani, Armată Română! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu